STARE
Arta nu e doar un mod de expresie ci poate fi o armă, un mod de a protesta față de o situație urâtă și de a cere o schimbare. Despre aceasta e expoziția „Stare” care va fi prezentată în premieră la București la Casa de Cultură a Studenților între 15 și 31 iulie 2024.
”Stare” discută despre impactul pe care îl are izolarea persoanelor vulnerabile (de exemplu cei cu dizabilități) asupra lor. Discută despre ce urmează în sufletul unei persoane cu dizabilitate când o tratezi cu scârba, când o ignori, îi vorbești urât, o jignești.
”Stare” este o expoziție cu imagini alb negru pline de sentimente. Colaborarea fotografului Gelu Stănculescu cu Maria Scîrlet a fost pornită pe baza experienței proprii a lui Gelu Stănculescu și a celor 24 de ani de voluntariat in ONG-uri pentru persoanele cu dizabilități. Maria este și ea voluntară în Asociația Delia unde și-a făcut foarte mulți prieteni -persoane cu dizabilități- și a fost entuziasmată să participe într-un proiect unde prin artă încercăm să creăm o lume mai bună pentru ei.
Lucrările sunt o combinație între fotografie și designul grafic și încearcă să pună privitorul în locul celui stigmatizat pentru a-i cunoaște lumea interioară.
Vă invităm să vizitați expoziția ”Stare” a Asociației Delia în premieră în Casa de Cultură a Studenților din București.
Program de vizitare: 10.00-20.00. Intrare liberă.
Recenzia expoziției:
Stare: Călătorie în abisurile depresiei și singurătății umane
În cadrul fotografiilor din seria “Stare”, intrăm într-o călătorie neîndurătoare în lumea întunecată a depresiei, izolării și singurătății, a sentimentului respingerii, a perceperii stigmatizării, unde sufletul uman este abandonat în propria sa închisoare.
Fotografiile încearcă să oglindească o luptă interioară a individului cu depresia, singurătatea, culminată însă cu abandonarea de sine în interior.
Depresia se simte și se percepe cel mai bine în izolare, înăuntru, când stai izolat, când nu te vede nimeni în durerea ta, și a stării interioare de degradare a sufletului, care își pierde treptat esența și se scufundă în întuneric. Majoritatea lucrărilor sunt întunecate, efectuate pe film, negrul și nuanțele neutre colorând fără culoare, stări dureroase, murdărie, pete, mucegai, degradare.
Casa, ca simbol al minții sau al sufletului uman, prin degradare și uzare, vine să arate felul în care izolarea devine palpabilă și durerea devine izbitor de reală, care e însă invizibilă pentru lumea exterioară.
Negru și nuanțele neutre colorează aceste imagini, subliniind stările sufletești dureroase, murdăria și degradarea care definesc această experiență. Este o călătorie în adâncurile obscurității interioare, unde fiecare colț ascunde o suferință pe care doar cel care o trăiește o poate înțelege.
Fotografiile din “Stare” ilustrează întunericul sufletului uman măcinat de depresie, dar aduc în prim-plan și stigmatizarea și respingerea socială percepută a celor care suferă de diferite tulburări. Ele exprimă revolta care izbucnește odată cu neacceptarea și neînțelegerea, precum și sentimentul de diferențiere și izolare provocat de această stigmatizare. Este o invitație dureroasă la reflecție asupra condiției umane, asupra fragilității și suferinței care ne definesc, într-un dans întunecat între lumină și întuneric, între acceptare și respingere. “Stare” nu este doar o serie de imagini, ci o călătorie emoțională profundă care ne confruntă cu propriile noastre umbre, nevoi și dureri, punând în lumină aspecte ale umanității pe care adesea preferăm să le evităm.(recenzie de Lavinia Pop)
