Teatrul Studentesc “Podul”

Dacă vrei să ni te alături, trimite-ne un mesaj pe pagina noastră de facebook/Teatrul Studentesc PODUL

*****

Teatrul Studențesc “Podul” este, din 1967, un loc magic în care actorul este ceea ce este menit să fie: elementul principal al spectacolului, principalul transmițător de emoție, acela care crează atmosfera specială pentru care spectatorul își dorește să meargă în sala de teatru iar și iar.

La “Podul” s-au făcut experimente, s-a creat mereu, dar nu s-a renunțat niciodată la ceea ce este esențial în teatru: relația actor-spectator, mesajul care unește scena și publicul undeva, într-un spațiu aparte, de dincolo de cuvinte. Căci la “Podul” se caută adevărul, adevărul scenic și adevărul omenesc.

Teatrul Studențesc “Podul” s-a înființat în Casa de Cultură a Studenților București în anul 1967 din inițiativa studenților la IATC (pe atunci): Magda Bordeianu și  Grigore Popa, primul spectacol având loc pe 10 ianuarie 1968. (primul articol despre TS Podul de Horia Lovinescu).Alături de Magda Bordeianu și Grigore Popa îi amintim și pe Ione Munteanu (student al lui Corneliu Baba la Arte plastice, Ione-primul pictor al spațiului și scenograful primelor spectacole), Teodor Sugar, Liliana Dumitrescu, Olga Delia Mateescu. 

A fost primul teatru din țară care a renunțat la scena italiană, admițând ca spațiu de joc orice fel de incintă, stabilind în felul acesta un mai viu dialog actor-spectator.

 

Regizorul și mentorul trupei a fost timp de peste patru decenii (din anul 1970)  regizorul Cătălin Naum, cel care a îndrumat spre profesionism mulți tineri pasionați de teatru, care au devenit, astfel, actori de renume.

Cătălin Naum a făcut ca acest loc să devină un atelier special, descoperind mereu tineri pasionați de teatru care au devenit apoi actori de renume. Florin Zamfirescu,  Dan Micu, Iulian Visa, Gelu Colceag, Mircea Diaconu au fost printre primii actori care și-au inceput descoperirile actoricești în “Pod”. Au urmat Gheorghe Visu, Simona Măicănescu,Sandu Mihai Gruia, Adrian Titieni, Claudiu Bleonț, Mihai Călin, Dragoș Bucur, Ana Ioana Macaria, Ada Navrot, Ilinca Goia, Catrinel Paraschivescu și mulți, mulți alții.

An de an trupa întinerește prin adoptarea unor noi membri, toți tineri, aflați la început de drum, majoritar studenți la diferite instituții de învățământ bucureștene. Principiul admiterii in “Pod” este simplu: “vine cine vrea, rămâne cine poate”.  

Repertoriul trupei cuprinde texte din dramaturgia românească și universală precum și texte originale, nu este un repertoriu impus ci născut din nevoia tinerilor de a-și exprima atitudinea față de vremurile în permanenta schimbare, esențială pentru conducatorul trupei, Cătălin Naum, rămânând educarea actorului pentru a deveni creator și nu doar un simplu executant. În “Pod” s-au jucat de-a lungul anilor : Eugen Ionesco – “O fată de măritat”, “Delir in doi”, Miron Radu Paraschivescu – “La marginea vietți” , Barbu Ștefănescu Delavrancea – “Ștefan Vodă”, Dorel Șandor – “Baraca”, Gheorghe Manea – “Eleonora”, W. Shakespeare – “Hamlet”, “Romeo și Julieta”, Goethe – “Egmont”, E. Albee – “The zoostory”, Okamura Schiko – “Aventura japoneza”, C. Goldoni – “Piațeta”, B. Brecht – “Câinele și Cerşetorul”, Fernando Arrabal ? ?Guernica?, I.L. Caragiale – “O noapte furtunoasă” , Jasmina Reza – “N-aveți umor”, W. Borchert  “Beckman” precum și texte originale “Om de omenie” , Andrei Vizitiu – “Șoareci de camp” sau versuri Ioan Alexandru – “Pretutindeni exiști ,tu, pământule”, Nichita Stanescu – “Dezdureratul Nichita”, Leonida Lari si Grigore Vieru – “Nu am cu tine , moarte, nimic”, texte biblice – “I.N.R.I. Fost-a preţul”, Ana Blandiana – “Elegie de dimineață”, Ștefan Mitroi – “Schimb de prizonieri”,”Plutonul de execuție”

Fiind o școala, Teatrul Studențesc PODUL menține trează în conștiința publicului tânăr zilele ce marchează fie nașterea fie trecerea în neființă a unor personalități ale culturii române precum Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, I.L.Caragiale, Eugen Ionescu realizând  montaje după textele celor aniversați.

In decursul timpului trupa a participat la majoritatea festivalurilor de teatru studențești din țară fiind laureat permanent. A participat și la festivaluri de teatru internaționale precum cele de la Nancy – Franța, Zagreb – Croația, Lefcas – Grecia, fiind prima trupa de teatru româneascș care, în anul 1990 , a ajuns în Basarabia.

Trupa teatrului “Podul” este inițiatoare a Festivalului de Teatru Studențesc “Eugene Ionesco” – teatru al absurdului și joacă constant spectacole în cadrul stagiunii teatrale din Casa de Cultură a Studenților București.

Teatrul “Podul” este un curs de actorie, posibil de comparat cu orice alt curs care undeva, în țările calde, ar costa foarte mult. Școala de la “Podul” nu costă nimic…

Așa am putea crede noi, numai că, de fapt, a costat o viață de om, dedicată aproape total teatrului “Podul” și în întregime pregătirii actorilor. În viața lui Cătălin Naum a existat numai teatrul, lucrul cu actorul, cu potențialul actor.

Maniera de lucru a lui Cătălin Naum și permanenta respingere a ideii de amatorism au făcut din Teatrul Studențesc “Podul” o adevărată legendă.

 “De ce Teatrul “PODUL”?…simplu : pentru că se face teatru de foarte bună calitate iî podul Casei de Cultură a Studentilor,…..ceva mai complicat: pentru că in aceste ultime decenii  a existat (şi cand se putea şi cand nu se putea) o PUNTE – un POD adevărat şi permanent intre creaţia artistică studenţească şi spectator.” (Laurenţiu Toma, director CCS Bucuresti 1972-2003)

“In genere, despre teatrul făcut de diletanți se vorbește (ori  se tace)  cu destulă malițiozitate. Nu știu în alte părți cum este (sau poate știu dar vă voi spune altădată ) însă la POD există cu adevărat o școală…De nu mă credeți, treceți uneori pe acolo: veți vedea cum se “zămislesc” -aproape  nesțiuti de nimeni- artiștii de mâine!” (revista Rampa, 1997)

“Am avut cîteva seri în care m-am bucurat de teatru de cea mai bună calitate. Teatru fără ifose, curat, entuziast, pus sub aura ocrotitoare a devoţiunii faţă de profesiune. Am descoperit tineri regizori care se întorc la texte grele, importante din dramaturgii diverse, la relaţia cu cuvîntul şi, mai ales, cu actorul. Tineri care sînt preocupaţi de spiritul teatrului. Am redescoperit actori foarte buni, încă tineri, pe care îi ştiu din şcoală, pe care i-am admirat în spectacole de licenţă, şi nu numai, şi pe care, constat cu tristeţe, regizorii nu îi văd. M-am strecurat în săli studio arhipline printre oameni de toate vîrstele aşteptînd un bilet în plus, aşteptînd să li se pună un scaun, să renunţe cineva ca să poată intra ei. Sînt absolut impresionată. Tot ce povestesc aici nu se întîmplă în vreun Festival, ci, pur şi simplu, în seri obişnuite de teatru. Acela care asigură normalitatea şi, într-un fel, cheia marilor succese. Spectacole de cameră, aşa cum există afară cu zecile pe seară, bune, interesante, care îţi fac plăcere. Dintr-un motiv sau altul. Într-un pod, celebru prin tot ce s-a întîmplat acolo de-a lungul timpului, la Casa studenţilor Preoteasa, am văzut un one-whomen show impecabil, susţinut de Silvia Codreanu. În numerele ce vin, vă voi face părtaşi la bucuria mea , aceea că există undeva, în poduri şi pivniţe, în studiouri cu dichis gîndite, spaţii de teatru adevărat. Spaţii în care teatrul se naşte simplu. Din nimic. Aşa cum se face el, de fapt. Spaţii în care se strîng cîţiva tipi inteligenţi, deschişi, profesionişti, care se ocupă în mod serios de meseria lor, de relaţia cu ei înşişi şi cu spectatorii. Acesta, după părerea mea, nu este teatru alternativ, underground sau mai ştiu eu cum. Acesta este teatru.” (Marina Constantinescu – Romania Literara nr.44 /2008)


Contact: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

facebook/Teatrul Studentesc Podul

 

Luni 23 aprilie 2007, în cadrul festivității de decernare a premiilor UNITER, președintele acesteia , domnul Ion Caramitru, i-a acordat regizorului Cătălin Naum premiul pentru întreaga activitate. Numele domnului Naum este legat, din anul 1970, de numele Teatrului Studențesc PODUL din Casa de Cultură a Studenților din București.

 Cătălin Naum a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1969. Din anul 1970 și până la trecerea sa în veşnicie ,în 2013,  a fost  regizor și mentor al teatrului studențesc “Podul”. Din anul 1990 și până la pensionare a fost și cadru universitar la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București  fiind considerat unul dintre marii profesori de actorie dintr-o garnitură care a pregătit de-a lungul timpului studenții care aveau să devină actori reprezentativi ai teatrului românesc.

 

“Teatrul “Podul” este în zilele astea, ceva bizar. M-am întâlnit cu Titieni ți mi-a spus că venind în sală să repete ceva, s-a simțit ca în vremea când el venea acolo, voind să fie student la teatru.  Nu s-a schimbat nimic. E un loc care persistă, e mai presus de noi, oamenii, așa a fost să fie, el rezistă și oamenii vin acolo fără să-i cheme nimeni. Ei vin, e un dat, e ceva…” (Cătălin Naum).

 

”Cătălin Naum este un regizor pentru care teatrul înseamnă în primul rând actorul, adevărul de viață și comunicarea pe scenă și între scenă și public. Cu elemente de decor simple, pe care le construiește personal împreună cu studenții (a fost elev al Liceului de Arte Plastice), Cătălin Naum face spectacole care transmit o anume emoție pe care o descoperă întăi cu actorii, iar apoi cu spectatorii. “Podul”  a devenit, astfel, un loc în care tinerii (și nu numai) vin să vadă spectacole care îi fac să se îndrăgostească de teatru și să vadă în viață mai mult decât o succesiune seacă și prea rapidă (parcă, în ultima vreme) de evenimente. Ii fac să descopere că teatrul înseamnă a arunca de fapt masca și a rămâne cu sufletul deschis în fața oamenilor. Acel ceva inefabil care plutește în aer la “Podul” ar putea fi numit deja un fel de spirit al locului, ca și cum pereții și podeaua și lumina și obiectele ar fi reținut în timp ceva din emoția pe care cei care au jucat și au trăit acolo perioade de vis, sub ochii mereu atenți ai Profesorului, le-ar fi lăsat în dar.

Cătălin Naum nu face doar spectacole, el descoperă destine, vindecă suflete, dându-le un drum, o cale. Cătălin Naum este un adevarat maestru. El te învață nu să “joci teatru” ci să trăiești prin și pentru teatru. Prima lecție pe care o treci în “Pod”  este să povestești de ce ai venit acolo, care este viața ta și ce cauți de fapt în locul acela. A doua lecție este, brusc, să speli podeaua teatrului. Pentru ca la teatrul “Podul”  , studenții au grijă de toate. Ei spală, ei fac curățenie, ei fac luminile, ei fac sunetul, ei se îngrijesc de tot ce se face și de desface în “Pod”.

La “Podul” se lucrează, dar se lucrează cu omul, nu numai cu ceea ce știe el să facă. “Podul” înseamnă o filozofie de viața: “Cine poate să facă bine și nu face păcătuiește”, scrie pe un perete. “Trebuie să crezi în ceva , trebuie să crezi în cineva”, pe un altul. “Podul” te învață că teatrul este un mod de viață, nu doar o profesie ca oricare alta. “Podul” te face să descoperi ce înseamnă să fii actor, nu numai ca senzație de enormă bucurie pe scenă și la finalul unui spectacol, dar și ca durere când nu ești distribuit în ceva deși ai vrea, ca lacrimi pentru ca n-ai reușit să faci atât cât credeai că ai putea. Înveți să-ți iubești colegii de breaslă, dar să-i și urăști uneori, să te lupți pentru un rol, să fii apreciat, dar și certat, uneori să pierzi și să te doară, alteori să te surprindă cum poți deveni într-o situație în care credeai că n-ai fi putut să te afli vreodată.

Cătălin Naum nu pedepsește niciodată un student pe care îl consideră a avea chemare pentru teatru.. Uneori mai aruncă cu cheile…fiindcă nu mai găsește cuvinte cu care să te convingă de ceva. Când aruncă cu cheile în tine, e semn că te iubește. Cătălin Naum te pune în lupta cu tine. Îți găsește punctele ascunse, pe care nu vrei să le vadă nimeni și exact acolo caută. După ce te dai peste cap, nu înțelegi ce vrea de la tine, stai câteva zile “cu gheața pe cap și cu picioarele în apă rece”, cum obișnuiește el să spună, plin de sentimente contradictorii, neputând să renunți fiindc asta ți-e calea, te întorci la “Pod”  și afli că ,de fapt, asta fusese lecția. Nu trebuia să obții nimic, să ajungi la nimic, ci să cauți în tine. Să ajungi la tine, să descoperi ceva în plus despre tine. Poți să descoperi că ești rău, că ești nebun, că ești mincinos, că ești fraier. Orice descoperire este ceea ce ai putea să fii, adică ceea ce ai putea deveni…scena. Pentru că ceea ce joacă actorul nu este altceva decât ce ar putea omul din el  să devină într-o situație sau alta.

Cătălin Naum este PROFESORUL de actorie. El te învață să fii! Ceea ce e mai important decât să pari sau să știi sau să vrei sau să poți. Să fii! Asta e adevărat și asta înseamnă teatrul : a fi pentru ca oamenii să se descopere pe ei în emoția ta autentică. De aceea îi mulțumesc și eu, care fiind o fire căreia îi lipsea umilința, i-am consumat mereu din energie. Am avut și multe de aflat din încercările la care m-am supus singură mergând la Cătălin Naum, de bună voie și nesilită de nimeni. Mai am multe de învățat, mai am multe de descoperit, dar asta mă bucură. Îmi doresc să fie cât mai lung timpul în care mă voi putea duce la dl. Naum să mai descopăr câte ceva. Și să pregătească el o cafea…așa cum numai el știe… plita de la “Pod”, cu miros de “Pod” și cu aroma eternității care-mi va rămâne în nări pentru a reveni de fiecare dată când numai mă voi gândi la “Podul”. “Doamnă, Ancala trancala…într-o seară de vară o vioara cânta”, așa îmi va spune mie mereu domnul profesor …în gândurile mele, în amintirile mele, în sufletul meu…Mulțumesc, domnule profesor!” (Anca Constantin).

 

Cătălin Naum

1 aprilie 1939 - 9 mai 2013